Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

factură

parte de vorbire:
substantiv fem.

Definiții

  1. Sensul 1: Factura este un document comercial și contabil emis de un furnizor către un client, care consemnează livrarea de bunuri sau prestarea de servicii și suma de plată aferentă. De regulă, include datele părților, numărul și data emiterii, descrierea bunurilor sau serviciilor, cantitățile, prețurile și, dacă se aplică, TVA-ul.

Etimologie

„Factură” vine din latinescul factura, cu sensul de „ceea ce este făcut” sau „lucrare”, derivat din facere („a face”). În română, termenul a ajuns prin francezul facture și a căpătat sensul comercial de document care consemnează bunuri sau servicii și costul lor.

Alte intrări pentru „factură”

Distribuie

Actualizat: 14 oct. 2026

Caută alt cuvânt