Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

zeu

parte de vorbire:
substantiv comun

Definiții

  1. Sensul 1: Ființă supranaturală căreia o religie sau o mitologie îi atribuie puteri deosebite și autoritate asupra oamenilor ori asupra unor aspecte ale lumii, precum natura, războiul sau cunoașterea. În română, „zeu” se referă de obicei la o divinitate dintr-o religie politeistă; forma feminină este zeiță.

Distribuie

Actualizat: 8 oct. 2026

Caută alt cuvânt