Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

timp

parte de vorbire:
substantiv neutru
plural:
timpuri
silabisire:
timp

Definiții

  1. Sensul 1: Dimensiune în care se desfășoară succesiunea evenimentelor; durată.

    • Exemplu: Timpul trece repede când ești ocupat.
  2. Sensul 2: Perioadă, epocă.

    • Exemplu: Pe timpul bunicilor nu existau telefoane.
  3. Sensul 3: Stare a atmosferei; vreme.

    • Exemplu: Ce timp frumos e azi!
  4. Sensul 4: (gram.)Categorie gramaticală a verbului care exprimă momentul acțiunii.

    • Exemplu: Verbul este la timpul trecut.

Sinonime

  • vreme
  • durată
  • epocă

Etimologie

Din lat. tempus.

Sursa

De cuvinte — definiții demonstrative, Echipa De cuvinte, Set inițial (2026) · licență: CC BY-SA 4.0Definiții originale scrise pentru De cuvinte (conținut demonstrativ).

Distribuie

Actualizat: 12 sept. 2026

Caută alt cuvânt

timp — definiție | De cuvinte