templier

Definiții

1. 1.

   Sensul 1: Membru al Ordinului Templului, o organizație militară și religioasă creștină, fondată în jurul anului 1119 la Ierusalim, după Prima Cruciadă, cu scopul declarat de a proteja pelerinii creștini care călătoreau în Țara Sfântă și de a apăra locurile sfinte creștine. Un semn distinct al templierilor era sigiliu care lăsa în ceară imaginea unui singur cal cu doi cavaleri. La început templierii erau atât de săraci încât luptau doi cavaleri pe un singur cal. Mai târziu ei au continuat să păstreze acest semn al umilinței. Marea Britanie este vestită pentru bisericile ei templiere, cu ziduri puternice întărite de contraforți, solide ca niște buncăre, cu zidurile pline de gargoile, imagini de ființe fantastice pe jumătate oameni, pe jumătate păsări sau bestii. Steagul Angliei, o cruce roșie pe un fond alb este un steag templier, steagul Sfîntului George al Angliei care a fost cavaler roman și primul templier al Angliei. Ordinul a fost cunoscut oficial sub numele de Ordinul Săracilor Cavaleri ai Templului și ai Ospitalului Sfântului Ioan (pe scurt: Ordinul Templului). Membrii erau călugări-cavaleri: respectau jurămintele de sărăcie, castitate și ascultare, dar aveau și rol militar, purtau o haină albă cu cruce roșie distinctivă. Ordinul a ajuns foarte puternic și bogat în Europa medievală, deținând terenuri, casă și instituții financiare, până când a fost dizolvat în mod brutal la începutul secolului al XIV-lea (în special în 1307–1312), sub presiunea regilor europeni și a papalității. În limbajul comun, „templier” se referă adesea la orice cavaler aparținând acestui ordin, dar și la ideile, simbolurile sau moștenirea lor legendară.

Caută alt cuvânt