Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

tăcere

parte de vorbire:
substantiv fem.

Definiții

  1. Sensul 1: lipsa vorbirii sau a sunetelor; faptul de a nu spune nimic.

    • Exemplu: Unul dintre cele mai frumoase exemple este un vers al lui Nichita Stănescu - "Tăcerea mea aude pe nenăscuții câini, pe nenăscuții oameni cum îi latră."
  2. Sensul 2: păstrarea unui secret ori abținerea de la comentarii.

Etimologie

„Tăcere” este format din verbul „a tăcea" și sufixul -re. Verbul a tăcea provine din latinescul tacēre, „a fi tăcut” sau „a nu vorbi”.

Distribuie

Actualizat: 9 oct. 2026

Caută alt cuvânt

tăcere — definiție | De cuvinte