știință
- parte de vorbire:
- substantiv
Definiții
Sensul 1: Știința este un ansamblu organizat de cunoștințe despre natură, societate sau gândire, dobândite prin cercetare și folosite pentru a descrie și explica fenomenele și legile care le guvernează. În sens mai larg, înseamnă și cunoaștere sau pregătire intelectuală. Știința nu este doar o colecție de informații, ci un sistem organizat de cunoaștere. Pentru a înțelege și cerceta un domeniu, ea delimitează obiectul de studiu, grupează fenomenele în categorii și stabilește concepte, principii și metode prin care acestea pot fi analizate. De exemplu, biologia clasifică organismele și studiază structurile și procesele vieții; fizica organizează fenomenele prin concepte precum materia, energia și mișcarea. Categoriile ajută la ordonarea observațiilor și la compararea fenomenelor, iar sistemul le leagă într-un cadru coerent. Totuși, categoriile nu sunt întotdeauna fixe sau universale: ele pot fi revizuite când apar dovezi noi ori când se schimbă întrebările de cercetare. Așadar, știința poate fi definită ca un sistem metodic și revizuibil de cunoștințe, concepte și categorii, construit pentru a descrie, explica și, uneori, prezice fenomene.
Etimologie
„Știință” este format din ști și sufixul -ință. Cuvântul este apropiat ca sens de latinescul scientia — „cunoaștere”, derivat din scire, „a ști, a cunoaște”; forma românească a fost influențată și de francezul science.
Distribuie
Actualizat: 14 oct. 2026