Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

sfinx

parte de vorbire:
substantiv masc.

Definiții

  1. Sensul 1: Sfinxul este un monstru fabulos, o combinație între leu și om, de obicei are capul de om. Apare în tragediile succesorale scrise de Eschil, Sofocle și Euripide, în așa numitul ciclu teban care se concentrează pe istoria cetății Teba. Una dintre nenorocirile care se abat asupra Tebei antice în afară de molima de ciumă este chiar sfinxul. Într-una dintre tragedii este înfățișată întâlnirea dintre Oedip și Sfinx la marginea unui drum. Sfinxul obișnuia să aștepte acolo trecătorii și să le pună o ghicitoare. Cel care nu ghicea răspunsul corect, era ucis.O anecdotă celebră este că Sfinxul îi întreba pe călători: „Ce merge dimineața în patru picioare, la prânz în două și seara în trei?” Oedip a răspuns: „Omul” — copilul merge de-a bușilea, adultul merge pe două picioare, iar bătrânul se sprijină într-un baston. Sfinxul, învins, s-a aruncat de pe stâncă, iar Teba a fost eliberată. Tragic este însă faptul că tebanii ca semn de prețuire și premiu îi dau lui Oedip pe cea mai frumoasă femeie din Teba, preafrumoasa văduvă Iocasta. Când a luat-o de soție pe Iocasta, Oedip nu știa și nu avea cum să știe că Iocasta este chiar mama lui.

Distribuie

Actualizat: 16 sept. 2026

Caută alt cuvânt