Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

revendicare

parte de vorbire:
substantiv fem.

Definiții

  1. Sensul 1: Revendicare înseamnă cererea prin care o persoană solicită recunoașterea sau restituirea unui drept, a unui bun ori a unei proprietăți. Exemple: În drept, acțiunea în revendicare este acțiunea prin care proprietarul unui bun cere înapoi bunul de la persoana care îl deține fără drept. Termenul vine de la ideea de a reclama și a susține că ceva îți aparține.

    • Exemplu: „A depus o revendicare asupra terenului” = a cerut recunoașterea dreptului său de proprietate asupra terenului.
    • Exemplu: „Un grup și-a revendicat responsabilitatea pentru atac” = grupul a declarat că el a comis atacul.
    • Exemplu: „Revendicări sociale” = cereri ale unui grup pentru drepturi, salarii sau condiții mai bune.
    • Exemplu: „Revendicarea unui tablou” = solicitarea returnării tabloului către proprietarul de drept.

Distribuie

Actualizat: 4 oct. 2026

Caută alt cuvânt