reținere

Definiții

1. 1.

   Sensul 1: măsură prin care în interesul cercetării cauzei, organele de urmărire penală lipsesc de libertate o persoană pe timp de cel mult 24 de ore înainte de punerea ei sub urmărire. R. este dispusă de către organele de urmărire penală. Trebuie să existe probe sau indicii temeinice care să susțină o suspiciune rezonabilă că persoana a săvârșit o infracțiune. În plus, măsura trebuie să fie necesară pentru unul dintre scopurile prevăzute de lege: asigurarea bunei desfășurări a procesului penal; împiedicarea sustragerii persoanei de la urmărirea penală sau judecată; prevenirea săvârșirii unei alte infracțiuni. Reținerea trebuie să fie și proporțională cu gravitatea acuzației și necesară în raport cu scopul urmărit. Reținerea poate dura cel mult 24 de ore. Persoana trebuie informată de îndată, într-o limbă pe care o înțelege, cu privire la infracțiunea de care este suspectată și la motivele concrete ale reținerii. În anumite situații, timpul strict necesar conducerii la sediul organului judiciar sau perioada în care persoana s-a aflat sub puterea unui mandat de aducere nu se include în cele 24 de ore, potrivit regulilor speciale din art. 209. Audierea și avocatul Reținerea poate fi luată numai după audierea suspectului sau inculpatului, în prezența avocatului ales sau numit din oficiu. Înainte de audiere, persoanei trebuie să i se comunice: dreptul de a fi asistată de avocat; dreptul de a nu da declarații, cu excepția datelor privind identitatea; faptul că declarațiile date pot fi folosite împotriva sa; dreptul de a-și încunoștința avocatul. Avocatul ales trebuie să se prezinte în cel mult două ore de la încunoștințare; dacă nu se prezintă, organul judiciar trebuie să desemneze un avocat din oficiu. Persoana reținută are dreptul să comunice direct și confidențial cu avocatul. Drepturi importante ale persoanei reținute Persoana reținută are, în principal, dreptul: să cunoască fapta și motivele reținerii; să nu dea declarații; să fie asistată de avocat; să primească un exemplar al ordonanței de reținere; să anunțe personal avocatul sau să solicite organului judiciar să îl anunțe; să primească asistență medicală de urgență; să fie informată în scris despre drepturile sale și durata maximă a măsurii; să conteste reținerea; să fie pusă în libertate la expirarea celor 24 de ore, dacă nu este luată o altă măsură legală. Contestarea reținerii Dacă reținerea a fost dispusă de organul de cercetare penală, persoana poate face plângere la procurorul care supraveghează urmărirea penală. Dacă reținerea a fost dispusă de procuror, plângerea se formulează la prim-procuror sau la procurorul ierarhic superior. Plângerea trebuie făcută înainte de expirarea duratei reținerii, iar soluționarea trebuie să se facă de îndată. Dacă se constată că măsura este nelegală, aceasta poate fi revocată și persoana trebuie pusă imediat în libertate. Reținerea nu poate fi prelungită peste limita de 24 de ore.

Caută alt cuvânt