Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

regn

parte de vorbire:
substantiv neutru

Definiții

  1. Sensul 1: Regn: categorie taxonomică largă care grupează organisme cu trăsături comune. De exemplu, regnul animalelor și regnul plantelor.

Etimologie

„Regn” provine din francezul règne, din latinescul regnum, cu sensul de „domnie” sau „regat”. Regnum este înrudit cu latinescul rex („rege”).

Distribuie

Actualizat: 17 oct. 2026

Caută alt cuvânt

regn — definiție | De cuvinte