pâine
- parte de vorbire:
- substantiv fem.
Definiții
Sensul 1: Pâinea este un aliment preparat, de obicei, din făină și apă, prin frământarea și coacerea aluatului; adesea se adaugă drojdie sau maia și sare. Pâinea a fost multă vreme alimentul de bază al oamenilor și rodul unei munci întregi — de la semănatul grâului până la coacere. De aceea, în cultura română a ajuns să simbolizeze viața, belșugul și respectul pentru hrană. Are și o semnificație de ospitalitate: pâinea și sarea oferite oaspeților sunt un semn de bun-venit și prietenie. În tradițiile creștine, pâinea este asociată cu binecuvântarea și comuniunea; de aceea apare la mesele de sărbătoare și în obiceiuri legate de nuntă, botez și pomenire. Pe scurt, pâinea contează nu doar fiindcă hrănește, ci și fiindcă adună oamenii și exprimă recunoștința pentru hrană și munca din spatele ei.
Etimologie
„Pâine” provine din latinescul pānis, cu același înțeles. Cuvântul a fost moștenit în română din latină; forma lui s-a schimbat în timp.
Alte intrări pentru „pâine”
Distribuie
Actualizat: 24 oct. 2026