Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

orfic

parte de vorbire:
adjectiv

Definiții

  1. Sensul 1: Orfic (adj.) înseamnă „care ține de Orfeu sau de orfism”, curentul religios și mistic din Grecia antică. În sens figurat, poate însemna misterios, enigmatic sau inspirat.

Etimologie

„Orfic” vine din grecescul Orphikós (Ὀρφικός), „care ține de Orfeu”, numele poetului și muzicianului mitic grec Orfeu. Cuvântul a ajuns în română prin francezul orphique.

Distribuie

Actualizat: 19 oct. 2026

Caută alt cuvânt