metalepsa (narativă)

Definiții

1. 1.

   Sensul 1: Este o tehnică literară veche, dar mai puțin cunoscută, privind relațiile dintre autor și personajele sale. Este un joc al obiectivității și al creării senzației de viață. Autorul lasă impresia că-și întâlnește personajele în viața reală, deși ele sunt produse de imaginație și sunt prezente doar în spațiul artistic. E ca și cum autorul și-ar invita propriile personaje la o cafea în sufragerie. Conceptul de metalepsă narativă este mai puțin cunoscut. Termenul de metalepsă a fost preluat din retorică, unde înseamnă folosirea unui termen inedit într-un alt context spre exemplu structura unei construcții incidente dintr-o structură gramaticală. În felul acesta se îmbină două medii aparent contradictorii, paradoxale, imposibile – mediul cititorului și mediului autorului, sau mediul personajului și mediul autorului care a creat acest personaj. Gradul de independență al personajului crește subit, autorul și opera fiind în același raport de autonomie. Un exemplu de metalepsă artistică ar fi momentul în care personajele jucate de actori ar refuza să mai intre în piesă dacă autorul nu le dă dreptul de a alege replicile. Gabriel Garcia Marquez este un maestru al metalepsei narative – Aureliano Buendia este descris atât de intens în acuitatea detaliilor, încât se lasă impresia că este chiar autorul dar în finalul romanului, autorul pare mai degrabă Melchiade, țiganul care prezintă în fiecare primăvară cele mai mari minuni ale înțelepților alchimiști – o bucată de ghiață, un magnet și o oglindă. Melchiade scrie cartea pe care o citim noi, dar pe care o citește exact acum și Aureliano Buendia dând câteva pagini mai departe pentru a afla cine sunt strămoșii săi. Uluit își dă seama că membrii familiei nu sunt ceea ce sunt, arborele genealogic fiind alimentat și de împreunări incestuoase. În felul acesta trei lumi intersectează într-un teritoriu de graniță – lumea cititorului, lumea autorului și lumea personajului, cei trei fiind pe rând în fiecare dintre aceste roluri. Acestă intersecție inefabilă între lumi imposibile are un efect magic și contribuie cu siguranță la ceea ce credem noi despre realismul magic al lui Garcia Marquez.

Caută alt cuvânt