Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

lunetă

parte de vorbire:
substantiv fem.

Definiții

  1. Sensul 1: instrument optic pentru observarea obiectelor aflate la distanță; Inventatorul este adesea considerat Hans Lippershey, un fabricant de ochelari neerlandez. În 1608 a depus prima cerere cunoscută de brevet pentru un astfel de instrument. Totuși, nu se știe sigur cine l-a inventat primul: și alți meșteri, printre care Jacob Metius și Sacharias Janssen, au revendicat invenția. Galileo Galilei a îmbunătățit luneta la scurt timp după aceea.

  2. Sensul 2: dispozitiv optic montat pe o armă, folosit pentru ochire precisă.

  3. Sensul 3: geamul din spate al unui autovehicul.

Distribuie

Actualizat: 15 oct. 2026

Caută alt cuvânt

lunetă — definiție | De cuvinte