Impozit
- parte de vorbire:
- substantiv neutru
Definiții
Sensul 1: sumă de bani pe care o persoană sau o firmă este obligată prin lege să o plătească statului. Impozitele contribuie la finanțarea cheltuielilor publice. În Țara Românească a secolului al XV-lea sunt atestate mai multe dări, deși nu s-a păstrat un tabel cu toate taxele și cotele aplicate an de an de Vlad Țepeș. Printre cele concrete se numărau: Birul — o dare generală; în acea perioadă, multe dări se plăteau în produse, nu în bani. Vinăriciul — o zeciuială din vin; era strâns de dregători numiți vinăriceri. Găletăritul — dare legată de cereale, măsurate cu găleata. Albinăritul — dare legată de creșterea albinelor. Vămile oilor și porcilor — plăți asociate animalelor și comerțului cu ele. Părpărul — taxă la negoțul cu vin și pește. Documentele mai enumeră obligații precum cărăușia și transportul pentru domnie, fânul ori cașcavalul. Acestea erau dări în natură sau servicii, nu impozite în bani în sensul de azi. Lista apare în hrisoave muntenești din secolul al XV-lea; nu putem afirma că fiecare dare se încasa identic, în fiecare loc, în timpul lui Vlad.
Distribuie
Actualizat: 7 oct. 2026