idiot
- parte de vorbire:
- substantiv masc.
Definiții
Sensul 1: Idiot este un cuvânt jignitor, folosit pentru a numi pe cineva prost sau lipsit de judecată; poate descrie și o faptă ori o idee foarte nechibzuită. Uneori însă termenul poate fi recuperat estetic, pentru că idiotul poate fi la un moment dat un om deosebit. Dostoievski în romanul ”Idiotul” pe prințul Mîșchin. Romanul îl arată într-un tren care intră în Rusia din Elveția, el vorbește foarte elegant într-un compartiment, dar un negustor privindu-i hainele total neapdatate, o pelerină care mai mult ar fi trebuit să-l apere de ploile tropicale și nu de frigul siberian, niște ghetre scofâlcite și o geantă modestă, îl întreabă curios de unde vine și află că prințul Mîșchin tocmai a fost externat dintr-un sanatoriu de boli nervoase din Elveția unde a fost internat pe cheltuiala unui aristrocrat rus, dar acum întorcându-se în Rusia, nici nu știe unde va dormi la noapte, iar toată averea lui se află în bocceluța din plasă.
Etimologie
„Idiot” a intrat în română prin francezul idiot, provenit din latinescul idiōta și, mai îndepărtat, din grecescul idiṓtēs. În greaca veche, idiṓtēs desemna un particular sau un om fără funcție publică, iar mai târziu a ajuns să însemne „neinstruit” ori „ignorant”; sensul de „prost” s-a dezvoltat ulterior. Cuvântul grecesc vine din ídios, adică „propriu” sau „particular”.
Distribuie
Actualizat: 17 oct. 2026