Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

hybris

parte de vorbire:
substantiv neutru

Definiții

  1. Sensul 1: termen important în poetică tragediei. Apare pentru prima oară în cartea lui Aristotel - "Poetica". Această carte nu s-a păstrat în totalitate. Are 26 de capitole din care 4 sunt dedicate semnului poetic, iar restul tragediei. Aristotel considera tragedia genul suprem al literaturii pe vremea aceea, restul formelor de scriere fiind genuri minore. Hybrisul este orgoliul nemăsurat al eroului tragic care preferă să lupte cu o forță mult mai mare decât el, chiar și cu zeii, știind de la început că va fi distrus. Hybrisul declanșează de fapt evoluția personajului literar. În estetica lui Aristotel care a devenit mai târziu europeană, hybrisul devine un concept general al artei care stă la baza fiecărui personaj.

Distribuie

Actualizat: 18 sept. 2026

Caută alt cuvânt