haiku

Definiții

1. 1.

   Sensul 1: poezie miniaturală cu rădăcini istorice în Japonia având o structură strictă de versuri - 5-7-5. Specia lirică haiku are aproximativ 400–500 de ani. Ea își are originea în Japonia, în secolul al XVI-lea, din forma poetică numită hokku, prima strofă a unei poezii în lanț (renga sau haikai). În secolul al XVII-lea, poetul Matsuo Bashō a contribuit decisiv la consacrarea ei artistică. Denumirea „haiku” a apărut abia la sfârșitul secolului al XIX-lea. Nichita Stănescu are un astfel de haiku ca o mușcătură internă care deschide o fereastră spre univers: "Mă mușcă un câine, ah privesc prin el ca printr-o fereastră." Așadar, trebuie făcută distincția între: forma poetică strămoșească, hokku — veche de aproximativ 500 de ani; haiku-ul ca poezie independentă — afirmat mai ales în secolele XVII–XIX; denumirea „haiku” — folosită de aproximativ 130–150 de ani. În forma tradițională, haiku-ul are 17 unități ritmice, dispuse de obicei în schema 5–7–5, și evocă frecvent natura, anotimpurile sau un moment de contemplație.

Caută alt cuvânt