fulger
- parte de vorbire:
- substantiv neutru
Definiții
Sensul 1: Fenomen atmosferic constând într-o descărcare electrică puternică între nori sau între nori și pământ, însoțită de o lumină intensă și de tunet. Exemplu: Un fulger a luminat cerul. Lumina produsă de această descărcare electrică. Exemplu: Fulgerul a străbătut cerul. Figurat: apariție sau desfășurare foarte rapidă. Exemplu: A dispărut ca un fulger. Plural: fulgere Expresie: „cu viteza fulgerului” = foarte repede.
Etimologie
Cuvântul „fulger” este un cuvânt moștenit din latină. El provine din latinescul fulgur, fulguris, „fulger”, „strălucire” sau „lumină puternică”. În unele surse este menționată și forma fulger, considerată o variantă latină populară sau o formă apropiată de fulgur. Evoluția aproximativă este: lat. f u l g u r → rom. veche f u l g e r → rom. f u l g e r lat. fulgur→rom. veche fulger→rom. fulger
Distribuie
Actualizat: 6 oct. 2026