evanghelie

Definiții

1. 1.

   Sensul 1: Evanghelie înseamnă „veste bună” și se referă, în creștinism, atât la mesajul despre Isus Hristos, cât și la scrierile care povestesc despre viața și învățăturile sale. În Noul Testament sunt cuprinse patru evanghelii considerate canonice: după Matei, Marcu, Luca și Ioan. Evangheliile apocrife sunt texte creștine timpurii despre Isus, familia sa sau discipolii săi, care nu au fost incluse în canonul Noului Testament. „Apocrif” nu înseamnă neapărat că textul este o invenție lipsită de valoare: aceste scrieri sunt importante pentru a înțelege diversitatea credințelor și a tradițiilor creștine timpurii. Unele sunt atribuite unor apostoli, dar titlul nu dovedește că aceștia le-au scris, iar nu toate sunt de orientare gnostică. Câteva exemple cunoscute: Evanghelia după Toma este o colecție de 114 ziceri atribuite lui Isus, nu o relatare continuă a vieții sale. Unele ziceri seamănă cu cele din evangheliile canonice, altele au accente diferite. Evanghelia după Maria o prezintă pe Maria Magdalena transmițând discipolilor o învățătură și o viziune pe care le-ar fi primit de la Isus. Textul s-a păstrat incomplet și include o dispută între discipoli despre autoritatea ei. Evanghelia după Iuda oferă o perspectivă neobișnuită asupra lui Iuda Iscarioteanul, care apare ca destinatar al unor revelații speciale ale lui Isus. Protoevanghelia lui Iacov povestește despre nașterea și copilăria Mariei și despre nașterea lui Isus. Evanghelia copilăriei după Toma relatează episoade legendare din copilăria lui Isus, inclusiv minuni atribuite lui. Așadar, evangheliile apocrife nu sunt toate de același fel: unele adună ziceri, altele dezvoltă episoade din copilăria lui Isus sau prezintă dialoguri și revelații.

Caută alt cuvânt