Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

epitaf

parte de vorbire:
substantiv neu.

Definiții

  1. Sensul 1: Epitaf înseamnă o inscripție, de obicei scurtă, așezată pe o piatră funerară în memoria unei persoane decedate. Prin extensie, desemnează și un text literar scurt, solemn, despre moarte sau despre amintirea cuiva. Etimologie: cuvântul provine din grecescul epitáphios („funebru”, „de pe mormânt”), format din: epí = „pe”, „deasupra” táphos = „mormânt” Prin urmare, sensul originar al cuvântului este „scris sau spus pe mormânt”.

  2. Sensul 2: În tradiția ortodoxă, un obiect liturgic — pânza brodată care reprezintă punerea în mormânt a lui Iisus, numită și aer.

Distribuie

Actualizat: 25 sept. 2026

Caută alt cuvânt