Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

drog

parte de vorbire:
substantiv neutru

Definiții

  1. Sensul 1: Drog înseamnă o substanță care, introdusă în organism, poate modifica starea de spirit, percepția, gândirea sau comportamentul și poate provoca dependență ori probleme de sănătate. Cuvântul poate avea două sensuri: medical: orice substanță cu efect asupra organismului, inclusiv unele medicamente; uzual: substanțe consumate ilegal sau abuziv, precum cocaina, heroina, metamfetamina ori canabisul. Exemplu: „Tânărul a fost avertizat că drogurile îi pot afecta sănătatea și îi pot provoca dependență.”

Etimologie

Cuvântul românesc „drog” provine din francezul drogue. Originea mai veche a cuvântului francez este asociată, de obicei, cu neerlandezul mijlociu droog, „uscat”, folosit cu referire la mărfuri uscate — precum mirodeniile și plantele medicinale — comercializate în butoaie uscate.

Distribuie

Actualizat: 7 oct. 2026

Caută alt cuvânt

drog — definiție | De cuvinte