Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

dragoste

parte de vorbire:
substantiv fem.

Definiții

  1. Sensul 1: sentiment de afecțiune față de o persoană, în dicționarele tradiționale există precizarea "de sex opus". "A face d." = înseamnă a întreține relații sexuale însoțite de o conexiune emoțională puternică, tandrețe și intimitate profundă între parteneri. De obicei acest sentiment întemeiază cupluri. În mod natural cuplurile fericite ar trebui să întemeieze familii. Cele mai celebre cupluri din literatura universală sunt Orfeu și Euridice, Ulysse și Penelopa, Tristan și Isolda, Lancelot și Guinevere, Hamlet și Ofelia, Romeo și Julieta, Anna Karenina și Contele Vronski. Realitatea însă arată că sentimentul acesta presupune relații mai complexe decât pare la prima vedere iar dragostea pare că nu ține de sexul partenerilor. Un cuplu celebru de scriitori este cel dintre Oscar Wilde și Lordul Alfred Douglas rămas celebru pentru versul din poemul "Two loves" - "I am the love that dare not speak its name" (Sunt iubirea care nu îndrăznește să-și rostească numele). Oscar Wilde cheltuia sume uriașe pentru extravaganța partenerului său poet iar când i se atrăgea atenția despre asta, obișnuia să spună: "Ce să-i faci, nu pot să rezist tentației." Printre unii istorici ai Evului Mediu Târziu și Renașterii există convingerea că dragostea așa cum o cunoaștem noi astăzi a fost o invenție shakesperiană, mai ales după succesul dramei cu sfârșit tragic "Romeo și Julieta". Până în vremurile moderne și chiar și astăzi există tendința în anumite societăți de a-și aranja căsătoriile, ceea ce înseamnă că în aceste situații dragostea este lăsată în spatele interesului.

Distribuie

Actualizat: 20 sept. 2026

Caută alt cuvânt

dragoste — definiție | De cuvinte