casă
- parte de vorbire:
- substantiv fem.
Definiții
Sensul 1: Clădire destinată locuirii, alcătuită din una sau mai multe încăperi: „Locuiește într-o casă mare.” Locuință, gospodărie sau familie: „S-a întors acasă.” Familie domnitoare ori dinastie: „Casa regală.” Instituție, organizație sau sediu: „Casa de cultură”, „casă de editură”. În anumite contexte, spațiu ori compartiment specializat: „casă de marcat”, „casă de bilete".
Etimologie
Cuvântul provine din latinescul casa, cu sensul de „colibă”, „locuință simplă”, „căsuță”. În română, sensul s-a extins treptat, ajungând să desemneze orice locuință, precum și, prin extensie, familia, gospodăria sau instituția asociată unui anumit loc. Termenul este înrudit cu forme din alte limbi romanice, precum italiana casa, spaniola casa și portugheza casa.
Alte intrări pentru „casă”
Distribuie
Actualizat: 3 oct. 2026