Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

bunic

parte de vorbire:
substantiv masculin
plural:
bunici
silabisire:
bu-nic

Definiții

  1. Sensul 1: Tatăl tatălui sau al mamei, în raport cu nepoții.

    • Exemplu: Bunicul meu a fost tâmplar.

Sinonime

  • bunel
  • tataie

Etimologie

Din bun + sufixul -ic.

Sursa

De cuvinte — definiții demonstrative, Echipa De cuvinte, Set inițial (2026) · licență: CC BY-SA 4.0Definiții originale scrise pentru De cuvinte (conținut demonstrativ).

Distribuie

Actualizat: 12 sept. 2026

Caută alt cuvânt