Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

bisectoare

parte de vorbire:
substantiv fem.

Definiții

  1. Sensul 1: (mat.)Semidreapta care pornește din vârful unghiului și îl împarte în două unghiuri egale.

Etimologie

„Bisectoare” a intrat în limba română din francezul "bissecteur". La origine, cuvântul se leagă de latinescul bis („de două ori”) și secare („a tăia”): așadar, înseamnă literal „ceea ce taie în două”

Distribuie

Actualizat: 10 oct. 2026

Caută alt cuvânt

bisectoare — definiție | De cuvinte