Adam

Definiții

1. 1.

   Sensul 1: În relatarea biblică, Adam este primul om creat de Dumnezeu. Geneza prezintă două aspecte importante: Dumnezeu îl creează „după chipul și asemănarea Sa” și îi încredințează responsabilitatea asupra creației (Geneza 1:26–27). În relatarea mai detaliată, Dumnezeu îl formează din țărâna pământului și îi dă viață suflându-i în nări „suflare de viață” (Geneza 2:7). Adam este așezat în grădina Edenului ca să o lucreze și să o păzească. Apoi Dumnezeu o creează pe Eva, iar cei doi trăiesc în Eden până când încalcă porunca privind pomul cunoașterii binelui și răului. După aceea, sunt alungați din grădină. În tradiția creștină, episodul este numit Căderea omului, deoarece marchează intrarea păcatului și a morții în experiența omenească. Un amănunt interesant despre etimologie: numele Adam provine din ebraicul אָדָם — ’ādām, care poate însemna „om”, „ființă umană” sau „omenire”. El este legat printr-un joc de cuvinte de אֲדָמָה — ’ădāmāh, adică „pământ”, „sol” sau „țărână”. Astfel, în Geneza 2:7, omul — adam — este format din pământ — adamah. În română, această legătură se pierde aproape complet prin traducere. Uneori se spune că „Adam” ar însemna „cel roșu” sau „pământ roșiatic”, din cauza asemănării cu ebraicul ’ādom, „roșu”. Totuși, pentru textul Genezei, sensul cel mai sigur este „om” sau „pământean”, iar asocierea cu adamah este cea mai relevantă în narațiune.

Caută alt cuvânt