abulie

Definiții

1. 1.

   Sensul 1: Abulie (substantiv feminin) înseamnă slăbirea sau pierderea voinței, manifestată prin lipsă de inițiativă, nehotărâre, inerție și dificultatea de a trece de la intenție la acțiune. În medicină și psihologie, este considerată de obicei un simptom, nu neapărat o boală de sine stătătoare. Etimologic, cuvântul românesc provine din francezul aboulie, care are la bază grecescul ἀβουλία (aboulía): a- = „fără”, „lipsit de”; boulḗ / boulḗ = „voință”, „hotărâre”, „sfat” sau „deliberare”. Prin urmare, sensul etimologic al cuvântului este „lipsă de voință” sau „incapacitatea de a lua o hotărâre”. Exemplu: Starea de abulie îl împiedica să înceapă chiar și activitățile simple. Abulie nu este identică perfect cu apatia: apatia se referă mai ales la diminuarea interesului și a reactivității emoționale, în timp ce abulia privește în special voința și inițiativa.

Caută alt cuvânt