abluțiune

Definiții

1. 1.

   Sensul 1: spălare a corpului prescrisă de unele religii orientale pentru purificare. În sens larg, mai multe religii asiatice practică abluțiuni sau ritualuri de purificare, dar nu toate le „prescriu” ca obligație generală: Islamul – wuḍūʾ (abluțiunea parțială înaintea rugăciunii) și ghusl (spălarea rituală completă în anumite situații). În lipsa apei, se poate recurge la tayammum, cu pământ sau praf curat. Encyclopedia Britannica Hinduismul – baia rituală (snāna) și alte forme de purificare cu apă înaintea rugăciunii și a ceremoniilor; practicile diferă mult între școli și caste. Encyclopedia Britannica Șintoismul – temizu sau chōzu: credincioșii își clătesc mâinile și gura înainte de a intra sau de a se apropia de un sanctuar. Există și purificări mai elaborate, precum misogi. Budismul – în unele tradiții există spălarea înainte de meditație sau de intrarea în spațiul sacru, însă nu există o abluțiune obligatorie și universală pentru toți budiștii. Zoroastrismul – include ritualuri de purificare cu spălări și recitări, mai ales în contexte de impuritate rituală, precum contactul cu moartea.

3. 2.

   Sensul 2: (maritim) eroziune exercitată de curenții marini de adîncime în rocile de pe fundul bazinelor marine și oceanice.

Caută alt cuvânt