Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

aberație

parte de vorbire:
substantiv fem.

Definiții

  1. Sensul 1: abatere de la normă, de la normalitate; deformare, denaturare, rătăcire.

  2. Sensul 2: abatere de la tipul normal al speciei, intervenită la unii indivizi, sub acțiunea condițiilor de mediu.

  3. Sensul 3: (fiz.) deformație a unei imagini, produsă de un sistem optic; aberație vizuală = astigmatism

  4. Sensul 4: (astr.) unghi format de direcția adevărată și de direcția aparentă din care este văzut un astru de pe Pământ.

Etimologie

fr. aberration, lat. aberration

Distribuie

Actualizat: 16 sept. 2026

Caută alt cuvânt