Sari la conținut
De cuvinteDicționar al limbii române

abac

parte de vorbire:
substantiv n.

Definiții

  1. Sensul 1: dispozitiv de calculat cu ajutorul unor bile mobile, așezate pe vergele orizontale și paralele.

  2. Sensul 2: tabelă grafică, diagrama reprezentând relații între mai multe mărimi variind continuu, care servește la anumite calcule.

Etimologie

fr. abaque, it. abacco, lat. abacus

Distribuie

Actualizat: 16 sept. 2026

Caută alt cuvânt

abac — definiție | De cuvinte